Ajutor! Iubesc și doare.
Începusem să tot văd cartea asta și să tot văd pasaje din ea pe la diverși oameni pe care îi urmăream. Și îmi plăcea ce vedeam..totuși ceva parcă nu mă convingea să o cumpăr…titlul îmi părea puțin cam drama queen.
Eram totuși într-o perioadă în care Gabor Mate, Franz Ruppert, Bessel van der Kolk și restu’ cereau să fie puși pe hold puțin (doar puțin). Am mai văzut vreo două postări din ,,Ajutor! Iubesc și doare’’ și ele m-au convins să îi dau o șansă (le las la final :D) …zis și făcut! Am cumpărat-o și m-am apucat de citit!
Cartea e scrisă de Andrei Vulpescu și Gabriela Dumitru, iar multe dintre paragrafe m-au dus cu gândul la ceea ce am învățat eu cândva ca fiind satira. Poate e doar proiecția mea.
E structurată pe mai mulți piloni (un fel de capitole ale cărții) pe care autorii îi consideră esențiali de analizat și aranjat în interiorul nostru- autocunoașterea, asumarea responsabilității, igiena de renunțare, frica de singurătate, relațiile, comunicarea, iubirea…fericirea.
Majoritatea informațiilor pe care le-am parcurs nu erau neaparat noi pentru mine, dar au făcut încă o dată sens și le-am recapitulat (pentru că da, uneori mai uit)..ca de exemplu- ,,Este profund eronat să aștepți fericirea de la alți oameni. Nu asta e treaba lor. Treaba lor este să fie ei fericiți. Fericirea ta este treaba ta!’’.
Am avut și multe momente de ,,hahaha’’ urmate de clasicul ,,fair..’’ provocate de fraze precum ,,..ai naibii mai multă grijă de tine, că ești singurul de care nu te poți lipsi de pe Terra!’’
Deși am bâjbâit la început dacă să cumpăr sau nu cartea…recunosc, mi-a plăcut tare și până la final m-am îndrăgostit de ea. Se citește foarte ușor, are replici amuzante și pe alocuri ironice, autorii nu cred că dețin adevărul suprem și nici nu încearcă să convingă cititorul de asta..deci da, e o carte numai bună de citit seara înainte de somn, în tren, în parc sau oriunde și oricând simți să o faci.
Paragrafele de care vorbeam la început..cele ce mi-au dat imboldul să o cumpăr ,,nu putem fi capabili să iubim pe nimeni, câtă vreme nu vom fi capabili să ne iubim pe noi înșine. Or, dacă tu renunți la tine, ce mai iubești?’’ și ,,Viața este o călătorie și, cât timp ești în viață, îți ești dator să-ți fie bine.’’
