Corpul își amintește- Babette Rothschild
Corpul nostru, această creație unică a naturii, este cel care păstrează amintirea tuturor experiențelor prin care trecem- plăcute sau mai puțin plăcute. Corpul nu uită, el își amintește, își amintește chiar și atunci când noi, din diferite motive, nu o facem. Sunt evenimente prin care trecem/putem trece încă de când suntem foarte micuți, iar structurile creierului nostru nu sunt complet formate, ori se întâmplă să nu ne amintim pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost mult prea dureros, ne-a depășit capacitățile personale de adaptare și astfel a avut loc disocierea- asta este ceea ce se întâmplă atunci când vorbim de trauma psihică. Însă, cel care păstrează amintirea în toate celulele sale, este corpul nostru.
Babette Rothschild descrie foarte bine psihofiziologia și tratamentul traumei. Cartea este compusă din două părți: partea 1- teorie și partea 2- practică.
În prima parte a cărții, autoarea explică ce înseamnă disocierea, de ce apare ea, vorbește despre trauma psihică, consecințele ei și pașii necesari în vindecare, flashbackuri și tulburarea de stres posttraumatic, memorie, emoții, sistem nervos și expresii ale traumei neamintite încă.
Partea a doua a cărții oferă foarte multe exemple practice, repere de intervențe în lucrul cu trauma psihică, tehnici somatice extrem de utile în psihoterapia traumei.
Primele rânduri ale celei de-a doua părți vorbesc despre necesitatea imperioasă de a ține cont de ritmul clientului și de a avea multă grijă pentru a nu ajunge să îi faci mai mult rău decât bine prin ședințele de terapie- adică să nu ajungem la retraumatizare. Fiecare client e unic, are o poveste unică și un ritm unic, iar ceea ce trebuie să facă terapeutul este să fie într-un contact empatic cu acesta și să îi urmeze ritmul.
,,Înainte de toate să nu faci rău.’’
